|
Definiții
Desenul de ansamblu este o reprezentare
grafică (la scară), pe un format cu dimensiuni standard, a unei mulțimi
de elemente (piese) și subansamble poziționate relativ determinat, ținând
cont de cerințe funcționale și constructive rezultate din specificații
tehnice și calcule de proiectare.
Desenul de ansamblu
este o reprezentare grafică
(la scară) care pune în evidență componența, funcționarea, formele,
construcția, precum și posibilitățile tehnologice de
execuție și de montaj a elementelor și subansamblelor componente
Structura desenului de ansamblu
Cerințe
principale de evidențiat în desenele de ansamblu:
- formele și pozițiile elementelor și subansamblelor componente prin
intermediul unui număr minim de vederi și secțiuni;
- modul de funcționare;
- modul de asamblare (montaj);
- dimensiunile de montaj și funcționale;
- modul de legare cu ansamblele și/sau subansamblele învecinate.
Formate
standard uzuale:
A4 (210 x 297); A3 (297 x 420); A2 (420 x 594); A1 (594
x 841); A0 (841 x 1189);
Indicatorul conține
date pentru identificarea desenului.
Tabelul de componență conține înformații despre piesele și
subansamblele componente.
Cotarea
în desenul de ansamblu:
-
cotele de gabarit dau
informații despre mărimile ansamblului (lățime, lungime, înălțime) în
poziții extreme (minim sau maxim, închis sau deschis, sus sau jos);
-
cotele de legătură indică
dimensiunile elementelor în zona de asamblare cu elementele ansamblelor
adiacente; pentru dispozitivul de remorcare se va indica raza sferei
cârligului de remorcare și dimensiunile și pozițiile găurilor de
asamblare la șasiu;
-
cotele de montaj indică dimensiuni de
asamblare, uneori, și rugozități, necesare la montaj.
În rubrica Condiții tehnice se prezintă sub formă de text
aspecte legate de desenul de ansamblu care nu pot fi reprezentate grafic
(de ex. modul de protective la exterior, marcare, ambalare).
În
rubrica Caracteristici tehnice se prezintă valori numerice ce
evidențiază performanțele produselui (de ex. valori de forțe, lungimi,
viteze, puteri etc.).
Recomandări
generale de întocmire a desenului de ansamblu
-
desenul de ansamblu, de obicei, se realizează la scara naturală 1:1;
în cazul dimensiunilor reduse,
întreg desenul sau numai anumite secțiuni parțiale, se poate face la scară
mărită (2:1, 5:1, 10:1, 20:1); în cazul dimensiunilor
mărite se pot face reprezenări la scări micșorate (1:2, 1:5, 1:10,
1:20); în cazul proiectului de
OM nr. 1 se recomanda reprezentarea la scara 1:1;
- desenul de
ansamblu conține o vedere principală, una sau mai multe vederi
și/sau secțiuni totale, parțiale sau în vedrei; în cazul proiectului
de OM nr. 1 se poate alege vederea de sus ca vedere principală
poziționată în partea din stânga jos a formatului (A1 sau A0), o secțiune
principală prin planul de simetrie longitudinal vertical, secțiuni
parțiale și în vedere;
- în cazul în
care elementele și subansamblele pot avea poziții relative variabile,
reprezentarea în desenul de ansamblu se va face în una din pozițiile
extreme; pentru dispozitivul de remorcare (proiect OM nr. 1) se vor face
reprezentările în poziții ce implică dimensiuni minime;
- fiecărui
element sau subansamblu distinct i se asociază un număr de poziție
care corespunde numărului de ordine din tabelul de componență;
- numărul de
poziție al elementului sau subansamblului se marchează, o singură
dată, în vederea sau secțiunea în care se identifică cel mai clar;
- numerele de
poziție, de obicei, se marchează succesiv, în ordine crescătoare, invers
trigonometric;
Obs. numerele de poziție sunt diferite de cele care apar în algoritmul de
calcul (în desenul de ansamblu apar, în plus și elementele de asamblare,
auxiliare etc.), dar se vor păstra denumirile
|